Cumintenia din curte

Written by Marian Dumitru on . Posted in General

cumintenia-pamantului-constantin-brancusi_68736566-696x437Intr-o dimineata, Preafericitul s-a trezit cu chef de munca.

Nimeni nu se trezeste in fiecare zi la fel. Uneori te trezesti si-ti vine sa ramai in pat toata ziua. Alteori te trezesti si ti-e foame, alteori ti-e sete. Uneori te trezesti si mergi repede la pipi, alteori te trezesti si mergi repede la munca. De cele mai multe ori te trezesti degeaba.

Ei bine, in dimineata aia, Preafericitul s-a trezit cu chef de munca. A facut repede toate cele ce se fac, apoi a convocat sedinta.

-Astazi trebuie sa facem ceva! E o zi foarte buna ca sa facem ceva!

Nimeni nu spunea nimic, doar cativa dadeau din cap aprobator. Vreo doi si-au facut repede cruci, dar era greu sa-ti dai seama daca erau cruci de genul “Doamne-fereste!”, sau de genul “Doamne-ajuta!”.

Adevarul e ca doar Prefericitul se trezise cu chef de munca. Cativa se trezisera cu dureri pe ici, pe colo, iar restul se trezisesra, pur si simplu, tarziu.

-Dar ce sarbatorim azi? a intrebat unul timid, care desi  nu se trezise tarziu, uitase sa se uite in calendar. O fi fost ziua vreunui sfant mai mititel, vreun martir, vreo mucenica, ceva care sa justifice avantul sefului.

-Nu sarbatorim nimic. Nu despre asta e vorba. E vorba ca azi trebuie sa facem ceva!

In linistea care s-a lasat, o musca a facut ceva: s-a asezat pe tichia Preafericitului. Era alba, cu o armatura frumoasa din fir de aur si niste pietre pretioase care dadeau culoare ansamblului. Rosii. Mustele adora astfel de tichii.

Toti se uitau la musca. Si taceau.

-Cum stam cu Catedrala? Dă lumea?

-Dă. – toti si-au facut repede o cruce zambind si aruncand cate o privire in tavan, de parca acolo era cel care dadea bani.

-Bravo! Sa dam si noi ceva!

Zambetele au inghetat, crucile neterminate, neterminate au ramas. Nimeni nu se mai uita in tavan.

-Ma tot gandesc de cateva zile, terminam Catedrala ca maine si n-avem ce pune in curte. Ce punem in curte?

-Iarba, braduti…

-Niste cruci de lemn…

-Bancute… Fiecare se gandea ce ar fi frumos sa puna in curte la Catedrala.

-Garoafe…

-Un magazin… Cu cele sfinte…?

Preafericitul a dat din cap si musca a zburat.

-Nu. O sa punem cumintenia. Aia a lu’ Brancusi.

-Paaii…

-Exact! O luam noi. O luam si o punem in curte. Voi n-ati vazut-o in poze? E cu una care se roaga. E ceva frumos si ar sta bine in curte la Catedrala. Vine omul, vede cumintenia, sta pe o bancuta, miroase o garoafa, zice o rugaciune, face o cruce si altfel intra in Catedrala. Cat costa?

-Paaii…

-Exact! Ieftin. O luam noi! Oricum, daca asteptam sa se moscaie astia cu donatiile lor, terminam trei catedrale. Plus ca nu e bine sa asteptam mai multi pomana de la oameni. Pomana asteptam doar noi!- iar cruci si priviri in tavan

-O luam noi maine si-i invatam minte sa nu se mai bage peste treaba noastra.-s-a ridicat in picioare, semn ca gata sedinta. S-a intors catre omul lui de incredere.

-Treci mai tarziu sa-ti semnez ce trebuie si maine anuntati pe toata lumea. Comunicat, presa, radio, televiziuni. Sa stie ca o luam. Sa se bucure si ei. Sa vada ca si noi dam.

Au plecat toti si a sunat sa-i aduca micul dejun. Era bucuros si a mancat un pic cam mult. A mai facut apoi una-alta, a mai primit pe unul-altul, s-a mai uitat putin la televizor, dar a nimerit la teleshoping. I s-a facut somn si a adormit. A visat ceva cu creme care te vindeca

S-a trezit dupa pranz, cand a venit cel cu hartiile de semnat.

-N-o mai luam! Vrei sa-mi intre in curte toti necredinciosii ca sa-l vada ei pe Brancusi?! Ia mai lasa-ma, domnule! Alta idee mai buna nu ati gasit?!

-Pai ziceam sa facem si noi ceva azi…

-Azi nu. Ma doare capul ingrozitor. Si zi asa: da lumea pentru Catedrala?


Acest text e un pamflet. Orice asemanare cu realitatea e posibila si intamplatoare.